PIEDONE în acțiune – sau cum arată România când ridici preșul

PIEDONE în acțiune – sau cum arată România când ridici preșul

De câteva săptămâni bune, asistăm zilnic la un spectacol straniu, aproape halucinant, care rulează în presa națională și în online sub titlul neoficial: „PIEDONE în acțiune”. Este un fel de reality show în care protagonistul nu se luptă cu crime sau trafic de influență, ci cu ceva mult mai perfid și mai adânc înrădăcinat în structura acestei țări: indolența, mizeria și complicitatea tăcută a unui sistem defect.

Nu vorbim aici despre niște simple controale de rutină ale unei instituții a statului. Nu e vorba doar despre rafturi prăfuite sau bonuri lipsă. Este ceva mai profund. Este despre putreziciunea pe care o găsești atunci când, în sfârșit, cineva are curajul să ridice capacul cazanului.

Ce vedem? Gândaci în camere de hotel cotate cu stele multe, mucegai în bucătării care hrănesc sute de oameni zilnic, alimente expirate de un an, lenjerii nespălate, restaurante care par mai degrabă pivnițe medievale decât spații pentru consum uman. O realitate care, dincolo de șoc și indignare, ne spune ceva clar: nu doar oamenii au fost nepăsători, ci întregul sistem i-a făcut așa.

Această imagine grotescă nu s-a format peste noapte. Este rezultatul a 35 de ani de corupție, birocrație sufocantă, nepotism, lipsă de control real și, mai ales, lipsă de rușine. Partidele politice și-au numit „nepoții” în funcții-cheie, amantele în consilii de administrație și au permis validarea incompetenței prin diplome cumpărate și CV-uri fabricate.

Când vezi aceste imagini, nu te poți abține să te întrebi: de ce ne mai mirăm că oamenii votează antisistem? Când sistemul arată așa cum îl vedem astăzi, oare ce altă opțiune rămâne?

Nu e vorba despre Georgescu sau Sosoacă, despre Simion sau Nicușor. E vorba despre ce simbolizează acești oameni în ochii unei societăți scârbită și epuizată. Ei nu sunt lideri providențiali, sunt holograme în care s-a proiectat disperarea și speranța ultimă a celor care simt că nu mai au ce pierde.

Alegerile din mai nu vor fi o confruntare ideologică sau de programe. Vor fi, foarte probabil, un referendum între sistem și antisistem. Iar pe de o parte vom avea figuri precum Crin Antonescu și Victor Ponta – veteranii „bunei rânduieli” –, iar de cealaltă parte, fețele rebeliunii politice: Nicușor Dan, George Simion, poate și alții.

Fiecare zi în care camerele ANPC și ale presei mai descoperă o groapă de mizerie mascată sub covorul turistic și administrativ al României, mai adaugă un vot la tabăra „anti”. Și poate nu pentru că acei candidați ar fi mai pregătiți, ci pentru că „ceilalți” par irecuperabili.

Evident, România are o problemă de igienă. Nu doar la propriu, ci și la figurat. Nerespectarea regulilor, fuga de responsabilitate, mimarea controalelor, toate sunt reflexe vechi. Diferența e că acum cineva le arată cu degetul. Public. Zilnic. Iar acel cineva, că e Piedone sau doar un instrument al unei strategii mai largi, face un serviciu acestei țări.

Poate e parte dintr-un plan electoral. Poate nu. Dar adevărul, odată expus, nu mai poate fi pus la loc. Cad măștile și poate e mai bine așa. Poate abia acum începem să ne vedem cu adevărat în oglindă.

Când vi se dau sfaturi încercați să nu ascultați de ele. Nu luați de bun tot ce vedeți, ce auziți. Nici ce vi se servește pe tavă. Dar nici nu ignorați. Căutați, întrebați, comparați. Și mai ales: informați-vă! Pentru că în mai, vom fi puși în fața unei alegeri care nu va mai fi doar despre un președinte, ci despre ce fel de țară vrem să lăsăm în urmă.

M.A. Dumbravă