Portret de alegător, în speţă câmpinean - Editorial de Dan Precup

Iată-ne aproape de un final electoral cu dospit şi închegat. Mai sunt doar două săptămâni până se tranşează caşcavalul, ca apoi să se pună feliile la fezandat încă trei luni până le vine rândul la platoul cu aperitive servit din divanele primăriei. Până atunci se servesc cele în uzanţa bine cunoscută, chiar se şi înfulecă la consumarea lor să nu rămână cumva, ceva, pentru cei noi şi neaveniţi. Cei vechi rămaşi în sită vor şti unde-i balta şi cum se pescuieşte prolific, aşa că nu le ducem grija.

O întrebare îl macină pe orice alegător din orice colţ al lumii: Cine vine nou şi cine rămâne la butoane? C-aşa-i în politică, pleacă unii (bine-ar fi, dacă ar pleca absolut toţi, dar nu-i aşa spre regretul nostru) şi vin alţii, plus că trebuie să mai şi rămână o bază trainică ce are să-i înveţe pe noii veniţi cum stă treaba.

La noi, în orăşelul nostru binecuvântat, traiul cotidian ne-a blagoslovit şi cu o panoplie foarte interesantă de persoane, mozaic de vârste, profesii şi caractere, care vor să ocupe un post la primărie şi să se ocupe de destinele concitadinilor şi structurilor urbanistice ale municipiului. Nu vedem nimic rău în asta, doar că, de la orice mic flecuşteţ şi până la un obiectiv de amploare se nasc părerile contradictorii, controversele majore, disputele încrâncenate, duelurile dure. De-aia se şi numeşte “campanie”, iar când i se dă drumul organizat în timp şi cu mulţi, mulţi, mulţi bani de la bugetul statului, plus din bugetele personale şi sponsorizări, i se zice “campanie electorală”. Un alt soi de risipă din banii publici, când se ştie deja că părerea omului o schimbi extrem de greu, niciodată cu lozinci şi poveşti repetate şi ajustate despre aceeaşi Scufiţă (roşie, albastră, verde,  portocalie) şi acelaşi lup hrăpăreţ de care te scapă vânătorul iscusit ales prin vot democratic.

În plan naţional treburile stau în mare la fel ca şi pe-aici, dar câteva particularităţi locale merită evidenţiate la alegătorul câmpinean. Despre cei ce au ales să nu-şi îndeplinească îndatorirea patriotică şi să nu-şi exercite dreptul la vot nu putem nici să blamăm, nici să lăudăm în virtutea respectului dreptului la opinie. Unii veţi zice “bine fac!”, alţii veţi scrâşni din dinţi şi veţi considera că “din cauza lor se duce ţara şi oraşul de râpă!”. Deja ne-am împărţit în două tabere, dar nu de aici pleacă intenţia noastră de vot. Rubricile pe care le vor ştampila câmpinenii în diversitate îşi au originea pe contradicţiile referitoare la diverse teme, plus interese personale sau de grup.

La marile teme ce despart alegătorii de aici în două tabere începem, cum era şi firesc, cu “puziştii” şi “anti-puziştii”. Cele două categorii care îşi leagă votul de această temă, vor selecta şi partidele şi candidaţii la funcţia de primar în primă speţă.

Următoarea luptă ce influenţează un număr covârşitor de alegători este disputa eternă dintre “câine şi pisică”, dintre “dreapta şi stânga”, dintre republicani şi monarhişti, conservatori şi laburişti, ţărănişti şi comunişti, etc, etc, etc… Nu, nu chiar. Asta a fost odată. La nivelul cel mai de sus sunt toţi împăcaţi, îşi dau mâna ca fraţii, fac nişte coaliţii bizare, aşa zisele “coaliţii contra naturii” şi se “împung” de ochii lumii pe ecrane şi-n presă, dar cuvântul lor de ordine în jurul căruia sunt strâns uniţi la orice adică este “stabilitate”. Ranchiunele şi resentimentele au rămas pe eşichierele inferioare. Aici n-a venit vremea să se poată impune candidaţi comuni, aşa că, noi ştim, de-ar fi o oarecare “stabilitate” locală, s-ar găsi şi pe cocioacele câmpinene parcelare clară şi armonioasă între interesele înalte. Nefiind însă vorba de aşa ceva, rămâne ca PSD şi PNL să-şi arate cuţitele, să se împroaşte cu noroi şi să se bată zdravăn pe voturi ca David cu Goliat sau ca Preda Buzescu cu nepotul hanului tătar, în scopul de a cruţa alte încăierări la nivel micro şi a-şi salva oştenii pentru cafteli viitoare. Rămâne de văzut care candidat va fi mai tare-n praştie. Pe această antipatie viscerală între “ciumaţii roşii” şi “restul lumii drepte”, între “oamenii de bine” şi “vânzătorii de blugi şi ţară” s-a cristalizat, încă de la primele alegeri “libere” din anii 90, canalizarea în două direcţii a intenţiei de vot, perpetuată ideologic până azi. Astfel socialiştii şi liberalii sub diverse denumiri şi bine organizaţi şi-au asigurat mereu confortabile locuri în manevrarea destinelor României, de la ultimul sătuc până la nivel prezidenţial. Acum poate că înţelegeţi de ce multe voturi se vor duce direct la preferinţele partinice clasice ale câmpineanului, care, ştim din experienţa alegerilor trecute, e sensibil înclinat spre dreapta. Această mentalitate de a alege între gheara dreaptă şi gheara stângă întunecă datul de aripi noului. În plus, şabloanele cu “alegeţi p-ăl mai gospodar!” sau “între doi draci să-l alegem p-ăl mai mic”, fac alegătorul să aibă frică în a ieşi din coarnele dilemei şi să voteze terţialitatea sau aventura în necunoscut.

Dar, nu se ştie încă ce şi cum, pentru că, mai nou au început să devină din ce în ce mai convingătoare curentele progresiste, naţionaliste, ecologiste. Partidele mari simt că pierd teren în faţa lor, dar au luat o atitudine ciudată. Mai întâi le lasă să înflorească, apoi le sapă din interior, iar la sfârşit “îi convinge” să fie, nu neapărat cu numele şi simţirea, de partea lor când se hotărăşte o “chestie foarte importantă”, să facă precum vulpea la împărţirea prăzii, dând deliberat partea leului, sau din zisă smerenie, “cezarului ce e al cezarului”.

Micile partide locale de la Câmpina se orientează şi ele după polii mari de putere atrase de câmpul magnetic al intereselor, reprezentând “+” sau “-” obiectiv pe interes sau subiectiv pe directive. O felie, încă n-o putem estima, din caşcavalul tranşat substanţial de cei doi factori de influenţă descrişi mai sus le va reveni şi lor.

În ce priveşte alianţa cu dreapta unită ca să fie mai elastică în căderea liberă… Pardon! Pare cădere liberă dar progresismul cu toţi adepţii lui şi căpitanul de corabie versat cu tot echipajul lui vor scoate alianţa la liman, măcar cât o felie de şvaiţer.

O altă tendinţă a multor alegători, a făcut valuri mari înainte de campania electorală. AUR, SOS şi alte partide care aparţin curentului suveranist ar putea juca ceva interesant ca şoarecele la caşcaval, cu toate că aceste partide au suferit daune interne şi au fost catalogate drept extremiste, putiniste, etc. Vom vedea şi noi foarte curioşi cât vor lua, cine le va arăta pisica înainte de alegeri ca să le mai dea o ultimă lovitură de graţie.

Şi-a rămas o categorie mică, mititică, dar semnificativă, a celor care au rude, prieteni, cunoştinţe candidaţi şi pe care nu-i interesează prea tare culoarea lor politică. Tot pe-aici, dar din altă structurare de idei sunt cei ce îşi votează un interes, o fărâmă din caşcaval. Ei ştiu mai bine pe cine şi de ce. În sine, voturile lor sunt puţine, dar au o putere de a-i convinge şi pe alţii…

Cine se duce cu mintea şi mai departe, spre listele consilierilor judeţeni, spre listele europarlamentarilor, ca să ia o hotărâre chibzuită unde să-şi pună ştampila e o persoană demnă de admiraţie pentru preocupările lui civice, dar tare ne temem că, de fiecare dată când ne uităm la ce fac cei de sus, şi mai sus, şi mai sus ne cuprinde ori o dezamăgire profundă, ori o lehamite, ori o revoltă mocnită; acestea sunt pentru mulţi sentimente care-i mână la vot, dar în curând alegătorii se vor omogeniza şi scinda în două: ciucociolachişti versus ciolacociucişti.

La Câmpina, deocamdată urăm succes liberliştilor, auriştilor, dreptiştilor, şoşoaciştilor, roşiştilor, om-liberiştilor, curăţiştilor, uniriştilor, acţioniştilor, centriştilor, ţărano-mihalachiştilor şi independenţiştilor… nu neapărat în această ordine şi nu neapărat în această persiflare de pamflet. Spunem aşa pentru că suntem dezamăgiţi, ironici dezorientaţi, agresaţi de benerele, pliantele şi promisiunile voastre, dar sigur că, aşa cum sunteţi, cine sunteţi, contaţi pe votul nostru şi-l veţi avea.

Dan Precup