Două acorduri mari, o miză reală: unde câștigă România când UE își lărgește piața

În zgomotul politic al ultimelor zile, două acorduri comerciale au fost aruncate în spațiul public ca niște trofee sau, dimpotrivă, ca niște amenințări. UE–Mercosur și UE–India.

Formularea „România a semnat” sună bine, dar e imprecisă. Corect este altfel: Uniunea Europeană a semnat, iar România este parte din acest joc, cu drepturi, obligații și, mai ales, cu șanse reale de câștig. Editorialele oneste nu se scriu din reflexe ideologice. Se scriu din cifre, din structură economică și din context. Iar contextul global este limpede: comerțul se fragmentează, lanțurile de aprovizionare se reașază, iar cine rămâne într-o singură zonă de confort riscă să piardă.

România, o economie deschisă într-o lume care se închide

România trăiește din integrare. Exportă, produce pentru alții, livrează componente, servicii și soluții în lanțuri care nu se văd la televizor, dar țin economia în picioare. Tocmai de aceea, acordurile comerciale ale UE nu sunt un detaliu tehnic, ci o extensie directă a economiei românești.

Nu vorbim despre promisiuni spectaculoase, ci despre mecanisme concrete: tarife mai mici, reguli mai clare, acces mai previzibil pe piețe mari. Exact ceea ce firmele românești cer de ani buni.

Mercosur: avantajul care nu se vede la prima citire

Acordul cu Mercosur a fost rapid etichetat ca „periculos”. Mai ales din perspectivă agricolă. Discuția este legitimă, dar incompletă.

Pentru România, câștigul principal nu vine din exportul direct de carne sau produse finite către America de Sud. Vine din altă parte: industria integrată în lanțurile europene.

România produce:

• componente auto,
• cablaje,
• echipamente industriale,
• produse chimice,
• subansamble.

Toate acestea ajung în exporturi europene care, odată cu acest acord, devin mai competitive pe piețele Mercosur. Cu alte cuvinte, firmele românești câștigă fără să apară pe etichetă. Mai multe comenzi, contracte mai stabile, producție susținută.

La asta se adaugă un efect mai puțin discutat: investițiile. Când UE își deschide piețe, companiile caută capacități de producție sigure, în interiorul Uniunii. România rămâne atractivă, dacă știe să-și joace cartea.

India: acordul care se potrivește cel mai bine profilului României

Dacă Mercosur este o oportunitate indirectă, India este o oportunitate directă.

India a fost, istoric, o piață dificilă, protejată de tarife ridicate și birocrație. Tocmai de aceea, reducerea acestor bariere schimbă regulile jocului.

Pentru România, avantajele sunt clare:

• industrie și componente cu valoare adăugată medie;
• servicii IT și suport tehnic;
• integrare în fluxuri comerciale noi, într-o economie în creștere rapidă.

Mai mult, acordul deschide și sensul invers: importuri mai accesibile de materii prime, produse intermediare sau echipamente. Asta înseamnă costuri mai mici pentru firmele românești, marje mai bune și o economie mai flexibilă.

Ce înseamnă toate acestea pentru români

Nu, prețurile nu se vor schimba peste noapte. Nu, nu va apărea o revoluție economică instant. Dar efectele sunt reale și cumulative:

• locuri de muncă mai stabile în industrii conectate la export;
• mai multă reziliență economică;
• o dependență mai mică de un singur spațiu comercial;
• presiune pozitivă asupra costurilor, prin diversificarea surselor.

Într-o lume în care șocurile externe devin regulă, nu excepție, diversificarea este o formă de protecție.

Acordurile cu Mercosur și India nu sunt nici panaceu, nici trădare. Sunt instrumente, iar diferența o face modul în care România le folosește. Dacă rămânem la nivel de scandal, pierdem cu siguranță, însă dacă reușim să le tratăm strategic, avem șanse să câștigăm.

Într-o economie europeană care se repoziționează, România are o șansă rară: să fie mai mult decât o piață de consum. Să fie un jucător serios într-un sistem care se rescrie din mers.

M.A. Dumbravă